HOREZU
Set within the wooded hills of the southern Carpathian landscape of Oltenia is the Romanian Orthodox nunnery of Horezu. The monastery, originally inhabited by monks, is a show-piece of monastic architecture. One of the most important foundations of the Wallachian prince Constantin Brâncoveanu. Around 1690 he had it built as a bastion of faith in the solitude of the western part of the country.
The monastery complex is a square, where on one side the nuns' living quarters are located. The main church, with its two bell towers, has been preserved in its original form. All the colourful paintings were executed by Romanian masters under the direction of the Greek Konstantinos at the end of the 17th century. The sacred art form became the Brâncoveanu style, which gained its recognition as early as the 18th century and spread throughout Walachia and Transylvania.
But the prince did not show a lucky hand in political affairs. Although he had to pay tribute to the Ottomans for the inner autonomy they granted him, he was playing a dangerous double game. He conducted secret negotiations with the Russian Tsar and the Austrian empire. The Sultan discovered this, and during a visit to Istanbul had the Prince and his four sons arrested and executed.
After the death of the founder, the monastery quickly lost its importance. The Ottomans abolished the autonomy and appointed their own governors, who exploited Wallachia without restraint.
But none of this was made note of here, and even during the communist period the Romanian Orthodox Church was recognised. And this is how the Horezu monastery finally became an UNESCO World Heritage Site. A hidden gem from a bygone time.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
HOREZU
Amplasată în dealurile împădurite din peisajul carpatic de sud al Olteniei se află mănăstirea de maici ortodoxe române din Horezu. Mănăstirea, locuită inițial de călugări, este o piesă de spectacol a arhitecturii monahale. Una dintre cele mai importante ctitorii ale domnitorului valah Constantin Brâncoveanu. În jurul anului 1690 l-a construit ca bastion al credinței în singurătatea părții de vest a țării.
Complexul mănăstiresc este o piață, unde pe o parte se află locuința călugărițelor. Biserica principală, cu cele două turnuri clopotnițe, s-a păstrat în forma sa inițială. Toate picturile colorate au fost executate de maeștri români sub conducerea grecului Konstantinos la sfârșitul secolului al XVII-lea. Forma de artă sacră a devenit stilul brâncovenesc, care și-a câștigat recunoașterea încă din secolul al XVIII-lea și s-a răspândit în toată Țara Românească și Transilvania.
Dar prințul nu a arătat o mână norocoasă în afacerile politice. Deși trebuia să plătească omagiu otomanilor pentru autonomia interioară pe care i-au acordat-o, făcea un joc dublu periculos. A purtat negocieri secrete cu țarul rus și cu Imperiul Austriac. Sultanul a descoperit acest lucru și, în timpul unei vizite la Istanbul, prințul și cei patru fii ai săi au fost arestați și executați.
După moartea ctitorului, mănăstirea și-a pierdut rapid din importanță. Otomanii au desființat autonomia și și-au numit proprii guvernatori, care au exploatat Țara Românească fără reținere.
Dar nimic din toate acestea nu s-a remarcat aici, iar chiar și în perioada comunistă Biserica Ortodoxă Română a fost recunoscută. Și uite așa mănăstirea Horezu a devenit, în cele din urmă, Patrimoniul Mondial UNESCO. O bijuterie ascunsă din vremuri trecute.
